Când părinții mei au uitat să mai fie prieteni

Părinții mei erau prieteni și eu eram fericită. Făceam totul împreună. Apoi lucrurile au început să se schimbe. Păreau mai mereu triști și, când vorbeau, o făceau doar ca să se certe.

Credeam că eu sunt de vină pentru certurile lor... dar acum știu că se înțeleg mai bine dacă locuiesc separat. Orice ar fi, tata și mama vor rămâne pentru totdeauna părinții mei... și, mai important... mă vor iubi mereu.